Acasa | Materiale | Noutati | Adrese Utile | Despre

 
     
 

 

Au fost dacii  “…cei mai drepţi şi mai viteji dintre traci”, după cum spunea Herodot, sau poate doar nişte “barbari pletoşi” aşa cum îi numea Ovidiu? A existat tezaurului lui Decebal, sau a fost doar o metaforă istorică pentru a amplifica victoria romanilor asupra geto-dacilor? Au fost aceştia din urmă doar o scurtă şi războinică apariţie pe scena istoriei, asimilaţi rapid de marile civilizaţii ale antichităţii sau un actor semnificativ, cu puternice influenţe asupra celor cu care a interacţionat ? Au fost Petru şi Asan aproape de cucerirea Constantinopulului, au constituit aceştia prima formaţiune protostatală românească ? Marile migraţii au distrus ultimele rămăşiţe de civilizaţie de  la poalele Carpaţilor ?

 
   

"Nicaieri nu se spune ca Ciobanul din Miorita ar fi si murit de fapt!

 
 
 

        Cu două mii de ani înaintea erei noastre, populaţia carpatică fiinţa pe un temei spiritual bine aşezat în timp. Cu toate incursiunile devastatoare ale cetelor tribale, mulţimea evoluată în acest perimetru stabil şi-a păstrat cutumele existenţei ei spirituale, şi-a întărit normele primare de sorginte solară.  

 

          Astfel, în acest al doilea mileniu precreştin, populaţia stabilă credea în forţele atotcuprinzătoare ale Soarelui, ale luminii, ale binelui cu orice preţ. Continua, de fapt, credinţele incipiente venite din mileniile mai vechi.
 
          Credinţele solare l-au determinat pe omul carpatic să mediteze, să gîndească profund la segmentul existenţei pămîntene în derularea veşniciei. Numai credinţa profundă în forţele Cerului a dat putere sedentarului să reziste capriciilor naturii şi răului de orice fel.