Acasa | Materiale | Noutati | Adrese Utile | Despre

Sarmizegetusa | Articole | Materiale Tematice | Carti | Proiecte | Altele

       

Alte Materiale Tematice

 
 
Imagini



de la: www.kogaionon.home.ro

 
Poezii
G. Cosbuc :

 Lupta vietii
>
> Copiii nu-nteleg ce vor:
> A plānge-i cumintia lor.
>
> Dar lucrul cel mai las īn lume
> E un bãrbat tinguitor.
>
> Nimic nu-i mai de ris ca plinsul
> In ochii unui luptãtor.
>
> O luptã-i viata; deci te luptã
> Cu dragoste de ea, cu dor.
>
> Pe seama cui ? Esti un nemernic
> Cīnd n-ai un tel hotaritor.
>
> Tu ai pe-ai tãi ! De n-ai pe nimeni,
> Te lupti pe seama tuturor.
>
> E tragedie-nãltãtoare
> Cīnd, biruiti, ostenii mor,
>
> Dar sint eroi de epopee
> Cānd bratul li-e biruitor.
>
> Comediant e cel ce plānge
> Si-i un neom, cã-i dezertor.
>
> Oricare-ar fi sfirsitul luptei,
> Sã stai luptind, cãci esti dator.
>
> Traiesc acei ce vor sã lupte,
> Iar cei fricosi se plāng si mor.
>
> De-i vezi murind, sã-i lasi sã moarã,
> Cãci moartea e menirea lor.
>
>
>
 
> P. Corut :

 Nemuritorul
>
> "Inchin aceste randuri neamului meu romanesc. El este Omul."
>
> Cu mult mai tare decat voi,
> E Omul care poarta
> Speranta moarta-n ochii goi,
> Credinta-n suflet, moarta.
>
> Un capat de speranta-aveam,
> Voi l-ati aflat si l-ati ucis.
> Zadarnic! Din eternul Neam,
> Am inviat speranta-vis.
>
> Credinta-n viata, dram cu dram,
> Mi-ati omorat-o in dureri
> Dar a-nviat-o-al Vietii ram
> Ce nu cunoaste azi, nici ieri.
>
> Din trupu-mi, carne-ati sfasiat
> Si oasele mi-ati tras pe roti,
> De vraja Vietii, inviat,
> Eu va privesc in ochi pe toti.
>
> Zdrobit, in pulbere cazut,
> Lovit in sfichiuri de nevoi,
> M-am ridicat cum n-ati crezut:
> Cu mult mai tare decat voi.
>
>
 L. Blaga :

 Liniste
>
> Atata liniste-i īn jur de-mi pare ca aud
> cum se izbesc de geamuri razele de luna.
>
> In piept
> mi s-a trezit un glas strain
> si-un cantec canta-n mine-un dor
> ce nu-i al meu.
>
> Se spune ca stramosii cari au murit fara de vreme,
> cu sange tanar inca-n vine,
> cu patimi mari in sange,
> cu soare viu in patimi,
> vin,
> vin sa-si traiasca mai departe
> in noi
> viata netraita.
>
> Atata liniste-i in jur de-mi pare ca aud
> cum se izbesc de geamuri razele de luna.
>
> O, cine stie - suflete,-n ce piept iti vei canta
> si tu odata peste veacuri
> pe coarde dulci de liniste,
> pe harfa de-ntuneric - dorul sugrumat
> si franta bucurie de viata? Cine stie?
> Cine stie?
>
> (1919)
     
TUDOR GHEORGHE - Versuri ale melodiilor

Mircea Dinescu imbracat in pulover,
Petre Roman imbracat in pulover,
Silviu Brucan imbracat in pulover,
Gelu Voican Voiculescu imbracat in pulover,
Petre Roman imbracat in alt pulover (asta are 2, el e mai..)
Mie-mi vine sa intru in birourile lor de astazi somptuoase si marete sa-i trag de gushulitele care le-au aparut si sa-i intreb: "Ma, unde v-ati lasat voi puloverele alea de ne-ati luat noua ochii-n '89 si de ce le-ati abandonat asa de repede si-ati imbracat costumele fostilor activisti de partid? Ca stau pe voi ca si pe ei. Dar macar acele pulovere le-ati pus bine? Le-ati ascuns? Ca daca le gaseste generatia asta nervoasa si le-mbraca, iar o luam de la cap? De multe ori nu va mai vad prin tara si ma intreb unde sunteti. Aflu din presa libera si din televiziunile mult prea libere ca sunteti in strainatate si va rezolvati problemele personale pe banii poporului roman. Dar mai veniti si printre noi, dragii nostri fosti tovarasi! Mai intrebati-ne cum o mai ducem cu tranzitia. Ca ochii care nu se vad se uita. Si daca va uitam noi nici Dumnezeu n-o sa-si mai aduca a aminte de trecatoarea voastra existenta! Mai dati pe-acasa. Mai trageti cu urechea la cai care mai striga tare MIE-MI PASA!"
 

N-avem ape minerale, n-avem gheata, nici hartie,
N-avem varza de sarmale, dar avem Democratie!
Bisnitarii si primarii in aceeasi berarie
Se tocmesc schimband dolarii de cand e Democratie!
Lumea pare ca se-ntoarce, viata pare ca reinvie,
E-o parere ca se toarce firul de Democratie.
Duritate-n exprimare, ras strident si marlanie,
S-a dus dracu-orice candoare, de cand e Democratie!
Doamne, tine-ma cuminte, ia-mi lucirea de manie,
Dintre cantec si cuvinte vreau aici Democratie.
Ca sunt singur si ma bate planset vechi de Ciocarlie
Dintr-o parte-n alta parte, si tac in Democratie!
De rusine si de frica pustnic vechi intra-n chilie
Care Doamne nu mai pica, de cand e Democratie
Dar decat asa, Parinte, naclait de pesimism,
Scoate-ma din necuvinte, da-ma-n Totalitarism!
 

Ia-ne Doamne orice perspectiva
Roza, tricolora, cum o fi,
Ia-ne si bomboana din coliva,
Dar reda-ne verbul a iubi.
 
C-am uitat sa ne iubim, parinte,
Si ne omoram noi intre noi
Da-ne saracia dinainte
Dar revarsa-ti dragostea spre noi!
 
Nu ma bate, frate, nu mai da!
Uite cum se zbate luna-n tampla mea!
Nu ma bate, frate, ma omori!
Uite cum se zbate sangele-mi pe flori!
 
O ciozvarta de orgoliu-acolo,
Setea de putere-a oarecui
Ne-a-mbracat sperantele in doliu
Si ne-a dat sa fim ai nimanui!
 
Nu sunt lacrimi multe-n tara asta,
Noi am plans in noi, si-a fost mai greu,
Dar ma doare ca ne-a spart fereastra
Si ne vede-n lacrimi Dumnezeu!

 

Florile de mar uscate
Le-am uitat in carti presate
Si cand vantul iernii geme
Florile se fac poeme.
Si poemele ma cheama
Sa le trec fara de vama,
Din cerneluri si hartie,
In plans greu de ciocarlie.
Cand colindele rasuna,
Imprejurul meu se-aduna
Roi de flori de mar uscate
Si colinde necantate!
Si ma-nvart, si ma ridica
Pan' se face lumea mica,
Si ma leagana-n descantec
Pana ma prefac in cantec...
Apoi ma strecor in casa
Unde-i mai saraca masa
Ma fac lacrima pe ochii
Reci ca moartea-ai Babii Dochii...
Apoi ma strecor la grinda,
Rugaciune si colinda,
Floare grea de mar presata
La casa necolindata...
Sau m-arunc peste taciunii
Care-nfoaie ca paunii,
Hot de flacari jucause
Peste lemne si cenuse.

Fa-ma Doamne, numai fa-ma

Cerc de lacrima pe ochi

Sa ma-ntunec si-apoi sa ma

Luminez ca-ntr-un deochi.

Fa-ma fulger peste mare

Sau ma-neaca-ntr-un ulcior

Sa ma soarb-o fata mare

Sa se vindece de dor.

Fa-ma lacat, fa-ma cheie

La porti mari imparatesti

Sau strecoara-ma-n idee

Numai sa nu ma gresesti

Sa ma pui in minte suie

De pretins cugetator

Ca ma bate noaptea-n cuie

Si ma leaga de picior.

Si de vei veni la mine

Intr-o noapte sa ma vezi

Iti va spune: "Acu-i bine,

Doamne, fa-te ca lucrezi!"

 

     
 

Mi-e frica, Doamne, c-am ajuns
De mult la mijloc, si nu stiu
Ce-s: intrebare sau raspuns,
Sunt mort sau inca mai sunt viu?

Ciudate sunete m-ating
Si-mi lasa urme sangerii,
Ninsorile care ma ning
Sunt prea tarzii, sunt prea tarzii...

Unde-am gresit si ce cuvant
De frica mea s-a pribegit,
Si carui dor i-am fost mormant,
Si carui Soare asfintit?

Arata-mi calea si ma duc
Fara privirea cea-napoi,
Dar da-mi o lacrima de cuc
Pe-o frunza mica de trifoi

Sa-mi fie candela pe drum,
Sa-mi tie noaptea de urat
Cand ma vor spanzura cu fum
Sa-mi cante-ncet, atat, atat...

Ciudate sunete m-ating
Si-mi lasa urme sangerii,
Ninsorile care ma ning
Sunt prea tarzii, sunt prea tarzii...

 

Cand crestele sure dau glas,
Primejdia chipu-si-arata.
Juram cei putini, ce-am ramas,
Sa nu ne supunem vreodata!

Zamolxe, Stapane iubit,
Apleaca-ti privirea albastra
Spre neamul de fier si granit,
Deschide-ne-n ceruri fereastra!

 

In cantecul prelung, de fiara
Un lup mi-arata cai intinse
Catre visata, mandra tara,
Cu neam si vise neinvinse...

 

Tu, om strain, ce-mi furi strabunii,
Sperand sa-mi furi cu dansii harul,
Nu simti ca-n vuietul furtunii
Se-nalta mandru, drept Stejarul?!

Tu, om strain, cu ochi de ghiata,
Ce-mi coci robia si amarul,
Stii ca Maria Sa e-n viata
Si ca tot neamul e Stejarul?!

 

Acasa am ajuns tarziu,
Sa ma iertati, cinstite fete,
Dar lung e drumul prin pustiu
Si nu e nimeni sa te-nvete.

Manat de ganduri care dor,
Calcat-am zarea-ntinsa
Prin lung pustiu, ratacitor
Ostean din tara-nvinsa.

Singuratati de om tacut
M-au insotit pe cale,
M-a-nconjurat pustiul mut,
Si-a neamului meu jale.

In fata Sfinxului am fost
Si-am pus o intrebare:
Au are ori nu are rost
Sa ne catam scapare?

El mi-a raspuns, cu ochii goi,
Privind in zari celeste:
Samanta de scapare-n voi
A incoltit si creste!

La tine-acasa vei gasi
Raspunsuri inca multe,
Pe care lumea s-o-ndesi
Grabita sa le-asculte.

Mai fost-am la un munte ascuns,
Unde stramosi de sange
Pastrau a semnelor raspuns,
Sa aflu de-om invinge.

Am pipait cu ochi de dor
A pesterilor pantec
In care semnele de zbor,
Ca un stravechi descantec,

Vorbesc cu glasuri de eroi
Plecati in alta lume
De cine-am fost odata noi
Si ce purtam in nume.

Astfel aflat-am, om sarac,
Nascut din getic sange,
Ca semnul sfant, de geto-dac
E semnul care-nvinge.

Acasa am ajuns tarziu...
Iertare voua, oameni buni!
Dar lung e drumul prin pustiu,
Si lunga-i calea la strabuni.

 

Ma darui voua, creste sure,
Pe care neamu-si scrie soarta
In vuiet aspru, de padure.
Cinstiti strabuni, deschideti poarta!

 

     
Balada Lupului Alb 

Feciori din daca mama
Pribegi ca doua canturi,
Trecand din vama-n vama,

Sub palmuiri de vanturi,

Mai blanzi ca o poveste
Din care-i lipsa vina,
Ne-au zamislit din Creste

Si ne-a spalat Lumina.

Spalati de ploi si moine,
Curati ca doua schituri,
Ne-au botezat in doine

Si ne-au sfintit in mituri.

Mai plansi ca doua lacrimi,
Cuminti ca doua stele,
Noi dezlegam de patimi

Si descantam de jele.

Din tample ningem vise,
Din Inima dureri,
Sperantele nezise

La porti de Invieri.

Ne-am imbracat in soarta
Cumpliti ca o osanda,
La daca noastra poarta,
 

Ca lupii, stand la panda.

Vom insera cu anul
Si-om deveni pamanturi.
Ne-o tine minte neamul


Frumosi ca doua canturi.

Ne vom zidi-n Credinta,
In bolta Casei noastre,
Vom ninge cu vointa

Si vom ploua cu astre.

Vom asfinti cu veacul
Si-om deveni zapada.
Ne-o pomeni saracul

In planset de balada...

Ne-o creste foc din Suflet,
Ne-or plange-n palme macii,
Cand ne-om opri din umblet,
Feciori ai Sfintei Dacii...

     
 
Candela

Prefa-te inima in foc
Aprinde candela diseara
Pribeagului fara noroc
Stapanului furat de tara.

Si fa-te inima stejar
Sa-i dai a umbrei mangaiere
Caci s-a hranit doar din amar
Si s-a-mbatat doar cu durere.

Primeste-l Doamne-n casa ta
Pe domnul trist si-nsingurat
Pe Cuza inima de stea
Si iarta-ne ca l-am tradat

Smulgeti coroana cea de spini
Lasati-i fruntea in lumina
Pribeagului printre straini
Stapanului lipsit de vina

Sa-si poarte ochii catre noi
Iertarea lui ni-i izbavire
Caci am ajuns pustii si goi
Saraci la minte si simtire


Pe noi in cer el ne-ar fi vrut
Caci se facuse-a noastra vrere
Noi l-am tradat si l-am vandut
Orbiti de patimi si avere.

Trasnetul geto-dac

Prin vise-mi trece Decabal
Calare si insangerat
Neinfrant de-am cotropiri val
Un trasnet dur, nefulgerat

Cu stanga-arata la pamant
Iar tarna plange-n urma lui
Batrane steiuri dau cuvat
Si tipa codrii cei silhui

Sub mine freamata un cal
Si trupu-ntreg mi-e-nsangerat
In mine striga Decebal
Un trasnet dur nefulgerat!

Pamantu-acesta bun, frumos
Al nostru e sa nu-l lasam
Priviti la el, priviti in jos
Veniti cu mine sa luptam!

Cu dreapta arata catre cer
Zamolxe, noi suntem ai tai!
Ne-ai zamislit din foc si fier
Nici cei mai buni, nici cei mai rai.

Sub mine freamata un cal
Si trupu-ntreg mi-e-nsangerat
In mine striga Decebal
Un trasnet dur nefulgerat!


Ne-ai invatat sa stam in drept
Cu fata-n Soare sa privim,
Un semn astept, atat astept
Ca sa luptam, ca sa murim!

COROANA DE FOC

Fecioara secuie cu ochi de azure,
cu pletele blonde batute de vant,
Cu suflet puternic de munti si padure
M-apropii de tine prin vraja de cant.

Fecioara zeita, crampei de-amintire
Sfarama sub talpa cumplitul soroc
Alina-mi durerea cu-n strop de iubire
Si-aprinde-mi in sange coroana de foc.

Cu inima calda, curata ca roza
spre inima voastra o poarta descui
ma arde pe tample coroana lui Doja
si-mi plange in suflet in vis de secui.

Fecioara viteaza, nascuta din vise
opreste o clipa si vremea in loc
din munti si din codri cu taine nescrise
mai spune-mi de Doja - coroana de foc

ma culca zeita pe pat de tarana
si-o piatra de crita la cap tu sa-mi pui
ma fulgera-n sange durerea strabuna
si-mi plange in suflet un vis de secui...

Cu inima calda, curata ca roza
spre inima voastra o poarta descui
ma arde pe tample coroana lui Doja
si-mi plange in suflet in vis de secui.

Grijeste-mi de sufet, zeita pagana
Prefa-l intr-un vultur cu zborul intins
Strajer pe vecie in slava romana
Sa afle dusmanii ca nu m-au invins

Cu inima buna ca painea romana
Prin marea de patimi spre Soare te sui
M-atinge din vremuri chemarea strabuna
Chemare de sange de dac si secui.

Cu inima calda, curata ca roza
spre inima voastra o poarta descui
ma arde pe tample coroana lui Doja
si-mi plange in suflet in vis de secui.

Romanii, secuii renasc din istorii
tin cerul pe umeri si soarele-n loc
pe drumul de lupte, pe drumul de glorii
in frunte cu Doja-Coroana de foc!

     
 
MAICUTA DIN CARPATI

Maicuta noastra din Carpati
De ce-ti sunt ochii-nlacrimati?
De ce oftezi inima franta
Cu zambet prea sfios de sfanta?

Tarziu te-ntorci viteaz pribeag
Nu-i nimeni sa te-astepte-n prag
Caci au scapat din iad naluce
Si-i urca pe romani pe cruce!

Zamolxe noi suntem ai tai,
De ce ne lasi calcati de rai?
Coboara, Doamne-ntre romani
Cu sabia de foc in maini!

Maicuta floare de april
Jertfeste-ti ultimul copil
Pe rug aprins, pe-altar pagan
Sa-nvie neamul dac, roman!

 

Pamantul tremura sub pasi
N-avem nici tara, nici ostasi.
Imi geme codrul sub securi
Si neamul sub genunchi de furi!

Aveam un suflet inca noi
L-au stins sub vicii si-n noroi
De-a mai ramas curat roman
Doar un altar stravechi, pagan!

Zamolxe noi suntem ai tai,
De ce ne lasi calcati de rai?
Coboara, Doamne-ntre romani
Cu sabia de foc in maini!

Maicuta floare de april
Jertfeste-ti ultimul copil
Pe rug aprins, pe-altar pagan
Sa-nvie neamul dac, roman!

 

Maicuta noastra din Carpati
Eu am avut surori si frati
Tarziu te-an torci mezin pribeag
Nu mai gasesti pe nimeni drag...

Cand fratele vandut-a frati
S-a stins lumina din Carpati
Ce zici, mezinule, te prinzi
Lumina neamului s-aprinzi?

Zamolxe noi suntem ai tai,
De ce ne lasi calcati de rai?
Coboara, Doamne-ntre romani
Cu sabia de foc in maini!

Maicuta floare de april
Jertfeste-ti ultimul copil
Pe rug aprins, pe-altar pagan
Sa-nvie neamul dac, roman!

Nu plange, maica, eu te-astept
Cu inima arzand in piept!
Cu ea sa arzi dracesti oglinzi,
Lumina vietii sa aprinzi!