TRACII

       
 
EI TRACII ERAU DACI

Arborele tracic numără peste 200 de triburi, esențiale fiind cele ale Dacilor, Geților, Ramanilor, Bessilor (metalurgiști), Latinilor etc.
Dio Casius a spus "și iarăși să nu uităm că Traian - Troian a fost trac veritabil. Luptele dintre Traian și Decebal au fost războaie fraticide, iar Tracii au fost Daci".
După Mircea Eliade, numărul ramurilor giganticului arbore uman al Tracilor se ridica la cca. 200 ("Dicționar al Religiilor", pag. 265).
Prof. Dumitru Balașa a alcătuit un tabel al acestora numărând nu mai puțin de 150 de ramuri tracice (vezi "Tara Soarelui" sau "Istoria Daco-României", ed. Kagaion, 1997).
Herodot (425 BC) considera: "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, Tracii au multe nume, după regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleași la toți" (Fontes, I, 65).
După victoria grecilor, de la Maraton, asupra Perșilor, regele Xerxes (486-465 BC) își construiește o mare armată printre care se menționează de către Herodot și prezenta Tracilor Bithini, din nord-vestul Asiei Mici; aceștia sunt descriși astfel: "Tracii însoțeau expediția purtând pe cap căciuli din blana de vulpe, îmbrăcați cu hitoane, peste care se înfășurau cu mantale viu colorate. În picioare și peste pulpe aveau o încălțăminte din piele de căprioară. Ca arme au sulițe, scuturi ușoare și pumnale mici".
Ovidiu în "Tristele" îi surprinde pe tracii geto-daci astfel:
* Îi vezi călari, venind și ducându-se prin mijlocul drumurilor.
* Între ei nu-i nici unul care să nu poarte tolbă, arc și săgeți îngălbenite de veninul viperei.
* Au glas aspru, chip sălbatic și sunt cea mai adevărată întruchipare a lui Marte.
* Părul și barba lor n-au fost tunse niciodată.
* Mâna lor dreaptă e totdeauna gata să înfigă cuțitul pe care îl are legat la șold orice bărbat.
În anul 547 BC Perșii lui Cyrus au înfrânt Regatul Lydiei Tracice din Asia Mică, extinzându-și stăpânirea spre nord-vest până la țărmul sudic al Mării Marmara.


Regele Persan Darius I (522-486 BC) a întreprins o expediție la nord de Dunăre, iar după același Herodot, singurii Traci care s-au luptat cu el au fost Geții din Scythia Minor (Dobrogea) nelăsându-l pe acesta să se stabilească acolo. L-au atacat Tracii din Munții Pangaion cât și Tracii Odomanți, stabiliți mai la nord, păstrându-și astfel independența. Peninsula Tracică a Chersonesului, în decursul agitației istoriei va trece de la Perși la Greci.
Confederația tribală a Tracilor - Odriși care avusese o evoluție strălucitoare va fi desființată în urma unui război fraticid de Regele Macedonean Filip al-II-lea. Acesta va întreprinde o expediție în ținuturile Dunării de Jos (339 BC), unde Regele Get Kothelas i-a dat-o pe fiica sa Meda, de soție. Aceiași Traci-macedoneni după ce i-au învins pe sciți, încărcați de prizonieri și vite, întorcându-se acasă traversând Munții Haemus (Balcani) au fost atacați de Tracii Tribali care le-au luat toată prada rănindu-l grav la picior pe însuși Filip al II-lea.
Patru ani mai târziu un tânăr Trac-macedonean, fiul lui Filip al-II0lea, Alexandru Macedon (336-326 BC) va face și el o incursiune în regiunile de la nord de Balcani, în "Tara Zeilor" - Dacia și, precum tatăl său va da lupte grele împotriva fraților Geto-Daci al căror Rege Syrmos ("din Soare") se baricadase pe un ostrov al Dunării cunoscut azi ca "Păcuiul lui Soare" pe care personal l-am colindat prin anii 1973-74 și l-am găsit izolat și straniu.
O echipă de arheologi lucrau cu seriozitate și-mi explicau cu plăcere și mândrie, mie și prietenului meu agronom Mihai, despre misterele locului. Eram pe atunci un tânăr doctor al comunei Roseti, jud. Călărași, așteptând să mai treacă un an pentru a-mi începe stagiatura în chirurgie la București, la prof. Juvara. Îl citisem deja, de câteva ori, pe Nicolae Densușeanu așa că discuțiile noastre au fost aprinse dar politicoase.
Despre Regele Syrmos nu auzisem și nici despre înfrângerea lui de mai târziu, dar de originea geto-dacă a numelui lui Alexandru, ei nu o știau. Să ne oprim puțin să-i vedem proveniența: Alexan-Dros "Cel Jertfit Cerbului" (precum Cerbul lui Orfeu i s-a mai zis și Dros "Cerbul" și în amintirea sacrificiului său s-a construit teribila tradiție getica a trimiterii unui Sol Curat, la ceruri (vezi A. Bucurescu "Dacia Secretă" pag. 21).
Deci Alexandru este un foarte vechi nume Pelasgic, Carpato-Dunărean -- și este bine ca lumea să o știe!
El era mesagerul care odată la 4 ani era zvârlit între sulițe și prin moartea lui ducea Zeului Suprem mesajul poporului său.
Carpato-Dunărenii în evoluția lor s-au răspândit în jurul nucleului cetății naturale a Munților Carpați, munți greu de trecut, unde aurul, argintul și sarea se găseau din belșug.
Ei, Carpato-Dunărenii, s-au răspândit peste toată Europa Centrala, de la Alpii Austrieci și din Câmpia Bavariei până în Podișurile Galiției Orientale și până în Stepa Dobrogei, iar de acolo până peste toata așa zisa Rusie Meridională. De la Nistru și până în Kuban (vezi Tracii Cimmerieni), Asia Mică, Insulele Marii Tracice (Egee) au fost la început populate de ei, Pelasgii-Tracii-Arienii "Carpato-Danubieni" ajungând până în Nordul Africii (vezi Garamanii).
Dar dacă istoria a fost așa de generoasă cu Neamul Nostru Tracic, nu același lucru se întâmpla și cu istoricii contemporani.
Bulgarii, aparent un popor slav, sosit de departe, din Asia, se redescoperă azi, nemaiconsiderându-se invadatorii sosiți în secolul VI AD ci, nici mai mult nici mai puțin decât urmașii Tracilor!
Ei nu vor să mai aibă nimic în comun cu neamul slav (or Vulgar: Bulgar-Mongoloid de la Volga). Citându-i pe acad. V. Georgiev, prof. A. Fol și pe prof. G.I. Georgiev, descoperi că nici nu au existat traci la Nord de Dunăre iar ei Bulgarii au devenit Traci, extinzându-și istoria cu câteva mii de ani. Si când te gândești că până fiica fostului lor președinte Jivkov a devenit istoriografă, ei bulgarii, credeau că sunt slavi la origine!
După cum vedeți, nu numai "Academicienii Profesori de Istorie" schimbă istoria, ci și fetele președinților comuniști ... și pentru ce, pentru niște interese geo-politice. Nu ar fi fost mult mai simplu să se mândrească că ne-au cotropit în secolul al VI-lea, ne-au subjugat și decimat, lăsând în urmă doar un număr mic de supraviețuitori "Melelno-Romanii".
Când vorbești o limbă slavonă (apărută foarte târziu în istoria lumii) cum poți spune că ești trac!
De-a lungul râului Marita trăiau Tracii Odrișii, numele lor fiind menționat până în secolul III BC.
De asemenea de-a lungul râului Struma trăiau Medii - trib din care se trăgea și Spartacus, trac ce a clătinat și înspăimântat Roma. Născut în jurul anului 113 BC, absorbit în armata Romană, și-a permis un "mic-concediu" pe cont propriu, a fost prins și transformat în sclav-gladiator. Fiind la școala din Capua, excelent pregătit și cu suflet trac, nu a acceptat ideea de a muri pe arenă pentru satisfacția "stăpânilor", așa că a evadat împreună cu alți 70 de camarazi, alcătuindu-și o mică armată cu care a reușit să clatine Imperiul Roman.

 

 
 

Spaima i-a obligat pe romani, învinși de câteva ori de armata tracului Spartacus, să trimită împotriva acestuia pe Marcus Licinius Crassus și pe Pompei (adus special din Spania). Învins de o armată enormă, Spartacus moare vitejește, în anul 71 BC lângă Silar, râzând fericit ca toți dacii. Istoria schimbă câteodată înțelesul unor simboluri, așa că numele Eroului nostru Trac este preluat de germanii socialiști care înființează, după primul război mondial, "Liga lui Spartacus" (Spartakusbund). Aceștia în frunte cu Rosa Luxemburg și Carol Liebknecht vor transforma la 30 decembrie 1918 "Liga lui Spartacus" în Partidul Comunist German. Ce ironie a soartei! Dar tot ei germanii, la numai câțiva ani vor avea o nouă idee, aceea de a fura Simbolul Vieții Veșnice, Zvastica Pelasgica, transformând-o într-un simbol al intoleranței și cruzimii, manifestat în cel mai extremist sens, creând martiri în proporție de masă.
Astfel vechi simboluri preluate și folosite necorespunzător, își pierd aparent valoarea cum s-a întâmplat și cu vechiul Semn Hitit Carpato-Danubian al Vulturului cu Două Capete.
Preluat de Bizanț, apoi de Huni la formarea Imperiului Austro-Ungar, etc., etc., pentru ca în zilele noastre să redevină actual, preluat de Noul Stat Rus...

Să nu-i uităm pe Odriși, trib Tracic din zona Munților Rodopi, care s-au răsculat împotriva Imperiului Roman, în anul 26 AD.
Lăsându-i la o parte pe Bulgarii Tracizați peste noapte de istorică, fiica lui Jivkov, și alți istorici de- ai lor, să mergem ceva mai la sudul teritoriului tracic.
Prof. Universitar dr. Decebal Bucurescu îl menționează pe Herodot (Istorii II, 56) care spunea: "Elada (n.a. Grecia) ținut care mai înainte vreme se numea Pelasgia".
Ei grecii sosiți intre anii 1900-1400 BC în 4 valuri: Aheii, Ionienii, Dorienii, Eolienii, ne-au găsit acasă, pe noi Pelasgii Carpato-Danubieni, numindu-se Traci (nume prima oară menționat de același Herodot). Ei ne-au învins de mai multe ori, reușind să ocupe partea sudica a Peninsulei Balcanice.
De la noi au luat apoi Asia Mica (vezi războiul împotriva Tracilor-Ramani locuitori ai Troiei) și în sfârșit ocupându-ne insulele din Marea Tracica (grecii schimbându-i numele în Marea Egee) (vezi războiul dus de Greci sub conducerea lui Teristocle împotriva Tracilor-Sinthioni).
Revanșa împotriva grecilor ne-a fost adusă de tracul-pelasg-macedon Alexandru (336-323 BC) care cucerește Grecia și conform tradițiilor timpului îi angajează pe învinși în trupele sale.
Acesta reconstruiește într-o perioadă foarte scurtă Marele Imperiu Pelasgic, recucerește Egiptul, Mesopotamia, Persia, India, capitala acestui Mare Imperiu Pelasgic, reînviat, fiind la Pela.
Vremea a trecut și după 2000 de ani, de asta data "istoricii greci" îl redescoperă pe macedonul Alexandru ca fiind "grec" și îl pun în Panthenon (după 2000 de ani !!!). Dar nici bulgarii nu se lasă, și-l adjudecă și ei pe "strămoșul" Alexandru, considerându-l unul din cei mai mari generali bulgari ai antichității.
Unde ești tu Alexandru Doamne
Ca punând mina pe ei
Să-i împarți în două taberi
De nebuni și de mișei...
Între timp pelasgii au devenit și ei greci, precum și tracii -- o fi greșit Herodot sau probabil nu cunoștea noțiunea de "politically correct" când îi considera pe traci ca fiind alt neam decât grecii.
Istorie, istorie, istorie ... săraca istorie.
Singurii care nu și l-au revendicat pe Alexandru ca fiindu-le neam și strămoș ... sunt romanii...
Capul ce se pleacă
Sabia nu îl taie
Dar cu umilință
Lanțu-l încovoaie...
Herodot în "Istorii V.9" spunea: "del la Padurea Hercinica, limita vestică a spațiului pelasgo-tracic trece prin Alpii Răsăriteni, ocolind Noricum, provincie cu populații predominant Dacice și Celto- Germanice, și apoi coborând la Aquileea (azi Terzo d'Aquileia - Italia), în golful Venețienilor. De aici, limita vestică, sud-vestică a spațiului pelasgo-tracic urmărea țărmul Mării Adriatice, întreg țărmul de vest al Peninsulei Balcanice, până în Creta.
Populațiile, neamurile pelasgo-tracice de la Marea Adriatică, din "ținuturile ilirice", atingeau potrivit informațiilor lui Strabon, din Geografia (VII, 5,1 - "Istrul și Alpii dintre Italia și Germania"): "populațiile pelasgo-traco-ilirice încep de la acel lac (n.a. este vorba de lacul Constanta din Elveția de azi) alături de care locuiesc Vindelicii, Reții și Helveții... Amintitul teritoriu (Alpino-Panonico-Iliric), Dacii l-au prefăcut într-un pustiu, în urma războiului în care i-au biruit pe Boi și pe Taurisci - semeții celtice de sub stăpânirea lui Critasiros. Dacii pretind că ținutul acesta ar fi al lor, cu toate că este despărțit de ei prin râul Parisos (n.a. Paar de azi în Germania) care vine din munți și se varsă în Istru (Dunăre)..."
Originea acestui popor, tracic, căruia geografia și condițiile climatice i-a hărăzit culoarea albă a pielii, menținută cu toate invaziile, încrucișările și suprapunerile orientale, se confundă cu cea a Arienilor Carpato-Danubieni, a vechilor Pelasgi, întemeietori ai Europei moderne de azi. În ultima vreme, tot mai mulți cercetători sunt de părere că leagănul vechii Europe este spațiul Carpato-Dunărean (Marija Gimutas), în timp ce P. Bosch-Gimpera considera că spațiul din care au pornit popoarele europene este situat pe teritoriul dintre Valea Dunării, Marea Egee (Marea Tracilor) și Marea Neagră (Marea Getică).
Istoricilor și arheologilor li s-au alăturat și unii lingviști, printre care trebuie amintit Vladimir Georgiev. Importanța Tracilor și a spațiului tracic a fost subliniată științific prima oară de către Vasile Pârvan.
Născut la 28 septembrie 1882, în cătunul Perchiu din Comuna Huruiesti, Jud. Tecuci, fiu al unui învățător rural, Vasile Pârvan, a fost un alt îndrăgostit de Preistoria poporului roman. El ajunge la 27 de ani Membru al Academiei Romane, Profesor de istorie Antică la universitatea din București, Director al Muzeului Național de Antichități. El este autorul sintezei istorico-arheologice despre protoistoria Daciei, pe care a intitulat-o "Getica". În această lucrare V. Pârvan a pus în evidență, documentat și convingător, măreția poporului geto dac. El va muri timpuriu, înainte de a atinge vârsta de 45 de ani, lăsându-ne un tezaur de neprețuit, opera lui științifică.
 

 
 

Din punct de vedere lingvistic, mulți cercetători susțin existenta unei Limbi Ariene, Carpato- Danubiene (Pelasgice) care a stat la originea limbii tracice, cu diferite variante locale. Având în vedere legăturile între Limba Hittită și Limbile Ariene, se poate afirma că mișcări de popoare au avut loc de la apus spre răsărit, adică din Europa spre Asia și nu invers. Forma veche a cuvintelor hitite constituie o dovadă că aceștia s-au desprins din trunchiul carpato-danubian, european, pătrunzând în Asia Mică. Sunt suficiente dovezi de natură arheologică și antropologică (spune J,C. Drăgan în "Noi Tracii", pag.90) pentru a îngădui afirmația că, încă din Epoca Neolitică, în spațiul tracic și într-o arie limitrofă acestuia, exista o populație autohtonă, din care își trag rădăcinile Popoarele Istorice Europene, iar această populație poate fi considerată din punct de vedere lingvistic ca preariană. Considerând că istoricii și arheologii au neglijat, necuvenit, mitologia noastră Traco-Dacică, precum și alte mitocănii, cu scrieri epice precum sunt Vedele și Upanisadele sanscrite, consider că introducerea lor în circuitul cercetărilor ar fi în avantajul nostru, al românilor și în special în avantajul iluminării trecutului îndepărtat al continentului European.
Simpozionul internațional de tracologie care a avut loc în Bulgaria (15-18 Mai, 1998) cu temele:
1. Cel mai vechi simbol pre-tracic găsit în lume -- zvastica -- 6,000 BC
2. Primele ornamente și măști de aur (tracice) găsite în lume - 3,800 BC (karanovo V-VI)
3. 1600 de tezaure ale regilor Traci -- cele mai frumoase din lume.
4. Noi splendori tracice.
În Iliada Homer spunea despre traci "Armatele lor străluceau de scuturi de aur și tezaurele lor erau așa de prețioase că regele Priam (rege al Troiei-Tracice) a putut să ia înapoi, de la greci, capul fiului său mort, numai după ce le-a dat acea faimoasă Cupă Tracică de Aur".
Toate marile civilizații au înflorit pe văile unor mari fluvii și în special la gurile de vărsare ale acestora: cea Egipteană pe Nil, cea Mesopotamiană între Tigru și Eufrat, cea Indiana pe Ind și Gange, cea Chineză pe Fluviul Galben, iar cea Europeană, cu voia sau fără voia "marilor profesori de istorie și arheologie", pe valea (Istrului, Danubiului) Dunării și în special în zona deltei acesteia. Acesta este leagănul adevărat al civilizației Proto-Europene, în străvechea vatră tracică a Carpaților, a dunării Carpatice. Aici veneau grecii în antichitate să-și caute Lâna de Aur și bogățiile agricole dunărene. Aici s-a dezvoltat faimoasa Epocă de Aur, cu Cimitirul Eroilor de la Gurile Dunării și Lăcașul Zeilor din Cetatea Koga-Ion-ului.
Uitați-vă pe hartă și veți vedea ce fantastic arăta acest spațiu, unde din trupul munților țâșnesc izvoare ce se prefac în râuri care se desfășoară ca un evantai spre Dunăre, străbătând văi calme și dealuri molcome, prielnice agriculturii și păstoritului. De sus, din avion această rețea hidrografică, cu forma de elipsă, seamană cu un Ou al Genezei. Munți de sare, fără de care e greu de conceput viața omului și creșterea vitelor, reprezenta în antichitate o bogăție mai mare ca aurul, poate cea mai de seamă bogăție pentru oamenii vechimii, bogăția vieții. Nimic nu este mai presus decât "sarea în bucate" spune o veche poveste dacică.
Bogățiile solului și sub-solului au făcut ca spațiul tracic să fie râvnit de triburile și popoarele învecinate -- spre acel El Dorado al Antichității își orientau dorințele jefuitoare vecinii. "Invadatorii europeni au venit și încă mai vin de la răsărit. Mișcările dinspre sud spre nord fiind determinate nu atât de cauze economice cât și de modificări ale climatului, de schimbarea florei și faunei cum a spus și J. Drăgan "orice pom ce dă roade și semințe, caută să le răspândească în preajmă, așa și neamul nostru al daco-tracilor, prin triburi prolifice, a rodit și s-a răspândit fie la marginea teritoriului sau de viețuire, fie deplasându-se la distanțe mai mari până în Asia ori trecând strâmtorile Bosforului și ale Dardanelelor până în Anatolia; așa au ajuns rmamani-dardanii să ridice orașul cetate Troia, iar brigii să alcătuiască o "Filială" care a luat numele de Frigia; mysii nu erau altceva decât o fărâmă a moeșilor din sudul Dunării; mesapii, iapygii și veniții din Italia de răsărit erau surplusuri ale traco-illirilor din Dalmația și din Panonia (unde a existat Statul Rama - până la venirea Ungurilor). Extinderea neamului Carpato-Danubian se poate asemăna cu o explozie atomică, avându-și epicentrul acolo, acasă, în Tara Soarelui, în Daksha pre-sanscrită, ariana. Îi vom găsi pe strămoși pe râul Hipanis (Bug) și Borystene, Nipru). Cimmerienii vor fi împins de către Sciți spre sud, dar și ei Sciții se vor topi în Marea Populație Tracică, tracizându-se, lăsând în urma lor doar ... un nume. Ei tracii care se întindeau spre apus până la Oceanul Atlantic, au pătruns și pe Valea Vistulei întemeind cetăți ca Getidava; alte ramuri ca Etruscii și Venetii se vor îndrepta spre Valea Padului. Peninsula Italică au cucerit-o de cel puțin 4 ori, ultima data sub conducerea Strălucitorului Raman Enea -- plecat din zona Oltinei (Dobrogei de azi) ori după Homer și Virgilius, de la Troia. Când Demostene și Ificrate socoteau ca o cinste faptul că mamele lor fuseseră trace, când grecii "ne împrumutau" zeii schimbându-le doar numele, înfruptându-se din plin din miturile și credințele geto-dacilor, cum să nu ridicăm vocea azi, noi urmașii acelor Daco-Traci și să spunem lumii Adevărul. De ce să tăcem, umiliți și furați de al nostru trecut glorios din dorința "inteligentă" de a nu ne supăra "vecinii"! Cine au fost și cine sunt ei vecinii!
Niciodată un popor umil și fricos nu a fost respectat, niciodată un iepure nu va sta alături de un lup! Daco-Romani - Treziți-vă, scoateți-vă ochelarii de miopi, primiți de la vecini și uitați-vă cu mândrie, acolo de departe în trecut, redescoperiți-vă și mândriți-vă cu voi. Nu este nimeni în toată Europa, care să aibă o istorie mai veche, mai frumoasă și mai fantastică, ca a noastră.
Noi nu trebuie să uităm că suntem aici, pe acest Pământ European primii, înaintea grecilor, italienilor, francezilor, germanilor ori turcilor, înaintea englezilor ori slavilor.
Ei toți noii veniți doresc ca noi să nu fi existat; astfel ei să aibă drepturi! Ei spun că Transilvania a fost un Vid de Populație, astfel încât ei au venit și l-au umplut. Ei ne încurajează în prostia noastră să credem că de fapt noi am apărut după 106 AD, prin unirea dintre "doi bărbați" Traian și Decebal. Traian - cuceritor a 14% din teritoriul Daciei, în urma unui război fraticid.
Nu domnilor, noi avem istoria noastră, cu mii și mii de ani înaintea sosirii romanilor pe câțiva kilometri din teritoriul Daciei, iar istoria noastră a început atunci, de mult când noi am început să făurim Europa, să cucerim Asia: China, India și Japonia, Anatolia, Sumerul și Asia Mică, Palestina și Mesopotamia, Nordul Africii.
Aceasta este istoria noastră, a Carpato-Danubienilor, Pelasgilor, Tracilor, Daco-Romanilor, Noi Daco-romanii reprezentăm coloana vertebrală a istoriei lumii contemporane.

 

 

material preluat de pe www.zamolxis.ro autor: Dracones