La Mānastirea Neamtu

Hotii de... capete

Manastirea Neamtu se afla la circa 16 km de Targu-Neamt si la aproximativ 5 km de rascrucea a doua drumuri negustoresti foarte vechi. Un drum vine dinspre Ardeal si trece pasul Petru-Voda prin Pipirigul bunicului lui Ion Creanga pe Valea Ozanei; celalalt vine dinspre Humulestii lui Stefan a Petrei, unde este o alta raspantie a trei drumuri: dinspre Targu-Neamt - Pascani, apoi dinspre Roman si, in sfarsit, dinspre Piatra-Neamt.

Neamtu este cea mai veche si insemnata asezare monahala din Moldova. Dar nu pentru aceasta o cautau - si o mai cauta - turistii obisnuiti, ci pentru capul frumoasei Calypso, facuta celebra de Costache Negruzzi, care intr-o povestire, sustine ca monahia cu pricina, grecoaica de neamul ei, ar fi fost iubita lui Puskin, pe cand acesta se afla in surghiun la Chisinau. Calypso, intr-un elan mistic, ar fi parasit viata lumeasca si s-ar fi refugiat, travestita in barbat, la Manastirea Neamtu, unde, in scurta vreme, si-a sfarsit si zilele.

Dar la Neamtu exista din vremuri imemoriale obiceiul ca raposatilor sa li se pastreze capetele intr-o gropnita, iar pe cele mai importante sa fie inscrise si numele pe care le-au purtat in viata. Printre acestea se afla si capul lui Calypso, pana cand, prin jurul anului 1980, a fost furat, impreuna cu inca vreo cinci, de cativa studenti straini, care studiau la Cluj. Unul dintre ei a inapoiat un cap, fiindca, dupa cum s-a marturisit unui calugar de la Neamtu, il visa noaptea si i se intamplau tot felul de rele. Capul lui Calypso insa nu a mai fost inapoiat. Sa fi reusit studentii greci, cum s-ar zice conationali ai lui Calypso, sa-l fi trecut peste granita? Nu se stie.

Povestea gropnitei de la Neamtu nu s-a incheiat cu furtul capului iubitei lui Puskin. Mai cinstit, un neamt s-a oferit sa cumpere un cap de acolo. Evident, calugarii nu au acceptat targul. Dar cum l-ar fi trecut, oare, neamtul peste granita? Mare-i gradina lui Dumnezeu, nu-i asa?

Turistii, ca turistii

Dupa spusele unor localnici mai batrani, misteriosul cap nu a apartinut nici unei Calypso, ci ar fi fost al... Sfantului Ioan Botezatorul. Insa, cei mai multi vizitatori ai manastirii, care par a fi citit povestea lui Calypso, pentru care Puskin ar fi scris si romanta "Salul negru", celebra odinioara la noi, vin special pentru osuarul din gropnita, unic in Romania si, se pare, chiar in Europa. Spre deznadejdea monahilor de la Neamtu, unii turisti, dupa ce viziteaza gropnita, nu mai trec prin bisericile si muzeul manastirii.

Dar, cum scriam mai sus, aici se afla cea mai veche si insemnata asezare monahala din Moldova. Sapaturile arheologice din anii 1961 si 1962 au scos la iveala urme ale vietii anahoretico-sihastresti inca din veacurile XI si XII. In veacul al XIV-lea, marele voievod Petru I Musat (1375-1391) si-a indreptat atentia spre vietuitorii din acest asezamant monahal si, in locul unei biserici de lemn, le-a zidit o biserica de piatra cu hramul "Inaltarea Domnului". Turnul-clopotnita a fost ridicat de Alexandru cel Bun, care a ctitorit aici si o bisericuta cu hramul "Sfantul Ioan Bogoslovul". Biserica actuala, cu hramul "Inaltarea Domnului", este zidita de Stefan cel Mare in anii 1485-1497, dupa cum atesta documentele si pisania aflata deasupra usii de la intrare. Stefan a reconstruit si biserica de piatra, distrusa de cutremurul din 1471, ctitoria lui Petru I Musat.

Arta musatina

Biserica reconstruita de Stefan este cea mai mare si expresiva dintre toate ctitoriile voievodului, cel mai interesant si reprezentativ monument al arhitecturii moldovenesti din veacul al XV-lea, ca plan si structura interioara si ca mod de decorare a fatadelor. Mesterul care a zidit-o a stiut sa imbine uimitor cele mai valoroase elemente ale realizarilor anterioare, alaturand naosul treflat al bisericilor de tipul "Sfantul Gheorghe" din Harlau, pronaosul cu doua cupole de tipul celor folosite la biserica "Sfantul Ioan" din Piatra Neamt.

Biserica este ornamentata in partea exterioara cu siruri de caramida smaltuita, aplicata pe fatade. In partea superioara a zidului se afla doua randuri de ocnite, 11 ocnite mari si 17 mici, unele dintre ele mai avand urme de pictura. Decoratia exterioara a bisericii consacra stilul moldovenesc, rezultat din imbinarea elementelor bizantine (ceramica smaltuita) si gotice (incadramentele de usi si ferestre, contraforturile), adaptate stilului autohton.

Pictura interioara marcheaza doua etape distincte. In altar, naos si camera mormintelor, ea apartine epocii lui Stefan cel Mare. Cea din pronaos si pridvor apartine stilului din vremea lui Petru Rares (sec. XVI). Intreg ansamblul pictural din biserica (portalul si turnul- clopotnita) a fost repictat, culoare peste culoare, in anul 1830.

Astazi, pictura din biserica se restaureaza stiintific, avandu-se in vedere punerea in valoare a picturii din timpul lui Stefan cel Mare.

Un mare centru spiritual

Manastirea Neamtu a fost si este un important centru cultural si artistic. Incepand cu veacul al XV-lea, aici a fost infiintata o scoala de caligrafi si miniaturisti, o figura de seama fiind cea a monahului Gavril Uric care a scris pe pergament, cu remarcabile miniaturi, Tetraevanghelul de la 1429, originalul aflandu-se la Oxford-Anglia. Aici s-au format cei doi cronicari Macarie si Eftimie, care au scris cronicile Tarii Moldovei pe vremea lui Petru Rares si Alexandru Lapusneanu din veacul al XVI-lea. Din aceasta manastire s-au ridicat multi calugari invatati, care au cinstit scaunele vladicesti. In veacul al XVIII-lea, Sfantul Paisie de la Neamtu a pus accent pe viata duhovniceasca, dand nastere unei miscari numite ulterior curentul paisian, care a avut efecte benefice in toate tarile ortodoxe pana in Rusia.

Ca si celelalte vechi si importante asezaminte manastiresti din tara noastra, Manastirea Neamtu a avut si are un bogat tezaur de obiecte artistice bisericesti lucrate de calugari: icoane, crucifixe, sfesnice, potire, sculpturi in lemn, tesaturi, broderii s.a., toate de o mare valoare artistica.

Tot in incinta manastarii se afla si Biserica Sfantul Gheorghe, construita in anii 1959-1960, unde au fost mutate obiecte de cult mai vechi, printre care si catapeteasma din 1789. In incinta manastirii se gasesc alte doua paraclise, con-

struite la inceputul secolului al XIX-lea. Incinta a fost construita in secolul al XVIII-lea, in timpul Sfantului Paisie si reconstruita dupa incendiul din 1862. In exteriorul manastirii, pe latura de Est, se afla cimitirul cu Biserica Sfantului Ioan Bogoslavul, ridicat in anul 1834-1835. Interiorul are multa luminozitate.

Un dar imperial

In vatra Manastirii Neamtu sunt cinci schituri: Pocrov, Vovidenia, Icoana Veche, Icoana Noua, Baiceni. In incinta, la etajul laturii de Sud-Vest, functioneaza biblioteca manastirii, care detine peste 19.000 de volume, manuscrise si carti in limba romana si in limbi straine, precum si un muzeu ce contine o voluminoasa colectie de obiecte bisericesti, dintre care se disting catapeteasma din secolul al XVIII-lea, ce a apartinut paraclisului Cetatii Neamtu, tipografia veche, Evanghelierele si altele.

In fata iconostasului din Biserica Inaltarii Domnului, la loc de mare cinste, se afla icoana Maicii Domnului Facatoare de Minuni. A fost primita in dar de voievodul Alexandru cel Bun de la imparatul bizantin Ioan al VIII-lea paleologul, la inceputul veacului al XV-lea. Icoana a fost pictata in veacul al VII-lea, anul 665, iar in veacul al XIX-lea a fost ferecata in argint si impodobita cu pietre pretioase (1844-1845). Deoarece icoana a fost pictata in orasul Lida, unde se afla moastele Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, pe reversul ei se afla icoana celebrului sfant care a ucis balaurul. Icoana este scoasa in procesiuni, la vreme de seceta.

Adrian Bucurescu